Tu-mi ești vis de noapte, vis de zi îmi ești,
Visul de sub Lună când un cer păzesc
Să nu mi se fure aripi îngerești
Care-n miezul zilei vin și mă iubesc.

Dintre mii de stele, numai două-mi plac
Și-mi alint în ele chip de-ndrăgostit
Ce adună-n zâmbet clipe de iatac
Unde niciodată frigul n-a venit.

Te supun privirii mele cu nesaț
Și mi-o-nchizi în suflet c-un zăvor în grai
Care-ntinde-o șoaptă și un singur braț
Pentru-a mă cuprinde și-a mă duce-n Rai.

Pe un colț de masă, pâlpâie ușor
Lumânarea care arde ca un dor.

Din vol. “Cântecul visurilor”