Apari, uneori, într-un vis,
îmi bântui prin suflet întruna
căci e, pentru tine, deschis,
și n-are opreliști, niciuna.

Mă-nvălui cu șoapte de dor,
în visul ce-așterne dorință,
iar tu, însetată de-amor,
în tine-mi oferi locuință.

Mă strângi, clocotindă,-n tumult,
amestec de vis și beție,
când totul devine ocult,
și-n suflet începe s-adie.

Cu degete-aprinse îmi scrii,
în linii prelungi, o cântare,
pe care dorința de-a fi
dansează și apoi dispare.

Din vol. "Chipul iubirii"