Se legăna pe prispă,
în vechiul balansoar,
cu ochii-nchişi, adesea,
cu sufletul hoinar

prin amintiri din vremea
când stelele-i cântau
în nopţi ce mult prea scurte,
atunci, i se păreau.

Îi este lumea-ceea
o alta, nu a lui,
căci prea era frumoasă,
şi prea a fost … şi nu-i.

Iar visurile, parcă,
se mai îndeplineau,
şi zilele senine
erau. Mereu erau.

Eheei, frumoasă viaţă
a mai avut! Păcat
c-a fost doar înainte!
Pe-aici … s-a terminat.

Din vol. "Călător prin gânduri"