Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele;
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.

Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme dintr-un suflet o arșiță. 

Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești, dar făr-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa? 

Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?

Din vol. “Eterna căutare”