A fost un dans, la început, se pare,
dar muzica n-o auzeam, căci amândoi
eram surprinși de noul ritm, în care
călcam, iubirea mea, pe cerul de sub noi.

Pluteam privindu-ne cu-nflăcărare,
în vraja clipei, ne rupsesem de Pământ,
simțeam cum, vag, a muzicii chemare
ne poartă printre nori, atinși de un descânt.

Eram ușor, era ca o visare
în care te strângeam în brațe și, râzând,
m-am bucurat când, la “aterizare”
finalul ne-a surprins cu buze sărutând.

Aș vrea ce am simțit să se repete
și caut prin arhive muzica, uimit
că n-o găsesc prin vechile casete;
-La primul dans, iubito, ce … n-am auzit?

Din vol. “Gândul pierdut”