A fost odată, într-un vis, un vis ca niciodată,
Căci îngerul, de cer trimis, mi-a dat iubirea-i toată.

M-a învelit privirea lui în roua primăverii,
Și … nu ai cum să te opui, în visuri, mângâierii.

Simțeam că aripi am și eu, în zborul împreună,
Dar nu aveam. “Le scot și eu” – a îndrăznit să-mi spună.

Povestea dintr-un vis al meu, un vis ce-a fost odată,
Azi, o trăiesc și-aș vrea, mereu, s-o știu neterminată.

Din vol. “Călător prin gânduri”