Mi-aștern, uneori, pe sub gânduri, o mare,
 când caldă, când rece, albastră sau nu, 
 fundalul perfect pentru nopțile-n care
 prin minte-mi străbați, către inimă, tu. 
  
 Plutire de gânduri sclipind către stele
 ascunse de norii-adormiți pe un cer
 tivit cu o parte din visele mele
 purtate pe-o apă-fundal efemer.
  
 Lumină-n derivă, curenți iluzorii,
 o țintă în timpul pierdut în trecut,
 delfini ce urmează, aiurea, cocorii
 spre țărmuri de care nicicând n-au știut.
  
 Străbat, uneori, cu o barcă, oceane
 și merg spre niciundele altor limane.
  
 Din vol. “Călător prin gânduri”