Ai vrea să pleci, dar valuri
ce-aleargă dinspre larg,
își caută iertarea
când, înspre mal, se sparg.

Nu toate-s vinovate,
dar, poate, este unul 
venit de mai departe,
și-a însoțit taifunul.

El ar putea să știe,
și crezi că-ți va vorbi,
dorind a ta iertare
‘nainte de-a muri.

Îl vei ierta, de-ți spune:
e în genuni sau viu 
cel dispărut cu barca
în iadul plumburiu?

Privești, nerăbdătoare
spre valuri ce se sparg
venind, mult prea tăcute,
spre tine, dinspre larg.

Din vol. "Chipul iubirii"