În visul meu, ca o minune,
te-ai strecurat cu pași ușori
de tânără sălbăticiune,
cu ochii mari, atrăgători,

Și mi-ai privit adânc, în suflet,
te-ai luminat și ai zâmbit,
iar visul, după un răsuflet,
a devenit neliniștit.

Ar fi dorit să mai rămână
cu tine-acolo-n lumea sa,
iubindu-te și, mână-n mână,
să vă-ndreptați, de s-ar putea,

Pe-a nemuririi vieții cale
spre locul veșnicei lumini,
spre lumi eterne, ideale,
sub cer albastru, cu grădini.

Și s-a-ntâmplat acea minune,
iar tu plutești în visul meu
pe brațele ce vor a-ți spune:
“Nu e doar vis! Ești tu și eu.”

Din vol. "Chipul iubirii"