Sălbatic și rece mă cheamă
să uit, să m-ascund și să stau
în lumea acelor ce au
doar gânduri ascunse și teamă.

Voi fi nemișcat ca o stâncă
la care nici valuri n-ajung,
în vântul ce suflă-ndelung,
iar noaptea e rece și-adâncă.

Vei ști, doar atunci, ce-ai făcut
cu floarea albastră-suspin
pe care-ai străpuns-o c-un spin.

Voi fi o-ntâmplare-n trecut,
un vis risipit și un chin
în dorul ce plânge tăcut.

Din vol. "Călător prin gânduri"