Îmi place să simt cum simțeam mai demult,
Emoții, fiori și-al iubirii tumult,
E simplu, și-o fac: închid ochii și tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!

Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abțin să nu-ți spun “Te iubesc!”
Am ochii închiși, dar nu sunt într-un vis,
Tu poți să m-auzi, sunt real și deschis,

Îți scriu ce-am simțit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îți caut surâsul și-un zâmbet, dar … of!
Tu te-ai îmbătat c-un poet filozof,

Începi cu reproșuri, mă cerți, apoi fugi
Te chinui cu-n verb: “a pleca”, să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: “Ești actor!”

Din vol. "Gândul pierdut"