Într-o zi oarecare de toamnă,
mi-ai venit cu albastrul din flori;
n-am uitat nicio clipă ce-nseamnă
şi prin gânduri îmi treci, uneori.

Nu mi-ai fost doar o floare de toamnă
ce apare-ntre frunze ce cad -
ai fost visul, dorinţa ce-ndeamnă
spre lumină un suflet nomad.

Mi-amintesc şi acum de o toamnă
cu ploi multe şi reci, cu îngheţ,
cu răceală ce frunze condamnă
la cădere-n noroi şi dispreţ.

Într-o toamnă,-ntr-o zi oarecare,
mi-ai venit cu albastrul ce doare.

Din vol. “Călător prin gânduri”