Te-apleci sub povara mulțimii de ani
Veniți să apese pe trupul slăbit,
Stricând echilibrul balanței, dușmani
Ce talerul tău îl apasă, grăbit.

Pe celălalt taler e gândul stigher,
Credința străbună, dorințele noi
Trimise în ceruri spre stele ce pier,
Sunt faptele tale și rugi pentru-apoi.

Mai sunt și speranțe în binele lor,
Al celor din juru-ți pe care-i iubești
Și grijile tale, mai vechi ajutor
În talerul ce să coboare dorești,

Dar ele-s puține de-acum și nu pot
Balanța s-o-ndrepte, iar anii ce vin
Sunt grei, sunt o boală ce n-are-antidot
Și vine pe-o cale numită destin.

Din vol. "Eterna căutare"