- Nu te-am văzut demult, ești bine?
 - Nu pot să-ți spun un “da”, căci aș minți,
  de ce-am făcut, îmi e rușine,
  dar am să-ți spun, căci trebuie să știi.

 N-am mai putut răbda tăcerea
 în care m-ai lăsat, mi-era un dor ...
 și am împărtășit durerea
 cu un mai vechi, al meu, admirator.

 - Mă bucur pentru tine! Scuze,
  sunt așteptat! Tu, poate, mai rămâi,
  dar gândurile mele sunt confuze
 și, ca să plec, e gândul cel dintâi.

 Din vol. "Călător prin gânduri"