Aș vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor 
 ca păpădiei de o adiere
 ce-o va-nălța spre astrul orbitor
 în clipe de visare și plăcere.
 
 Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
 ce ultima speranță își depune
 în rugăciune, cu un glas firav,
 atunci când i se-ntâmplă o minune
 
 și tot ce pân-atunci a fost un chin
 dispare, dintr-odată, fără urmă,
 ștergându-se, din noul lui destin
 durerile ce fericirea curmă.
 
 Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
 spre locul din memoria străveche,
 din care ne vom aminti, apoi,
 sărutul unor suflete pereche.
 
 Din vol. "Oare"