Mergeam prin lumi de gânduri. Ce splendoare!
Era-n amurg, iar cerul și pământul
Se alintau cu razele de Soare
Ce le erau plăcerea și cuvântul

Și se iubeau, iar razele, buchete,
Îi mângâiau, în lumea lor aparte,
Cu străluciri din urme de comete
Uitate prin a timpurilor moarte.

Veniserăm, timid, la întâlnire,
Ca două gânduri calde și stinghere,
În lumea-ceea plină de iubire
De pe cărări ascunse și etere.

Ne-am contopit, prin lumea dintre raze,
În gândul fericirii nou-născut
Și-am căutat, prin inimi de topaze,
Un loc iubirii noastre-n absolut.

Din vol. “Eterna căutare”