De vrei să știi ce gânduri mă apasă,
Așteaptă-le-n răscruci de întâmplare,
Cu mâinile strângând aceeași floare
Ce te-a făcut, pe vremuri, curioasă.

Privirea ta, întoarsă a mirare,
M-a cucerit, iar sufletul meu … lasă!
Așteaptă-le-n răscruci de întâmplare,
De vrei să știi ce gânduri mă apasă.

Te simt, te știu, te văd mereu atrasă
De ce-i frumos, de cer, de noi, de mine,
De clipele acelea sanguine,
Dar nu poți fi decât afectuoasă

De vrei să știi ce gânduri mă apasă.

Din vol. “Cântecul visurilor”

E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei

Se joacă nişte prichindei
Frumoşi, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine.

Pe-o bancă stau doi bătrânei
Vorbind, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură ca-n anii-acei…

E vremea florilor de tei.

Din vol. “Gândul pierdut”

Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline
Ce s-au golit, pe rând, în mine,
Creând prin cap un vârtecuș.

Simțeam nevoia de culcuș,
De-o mângâiere, căci – vezi bine! –
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline.

Cu ochi ce se holbau ghiduș
La super-formele-ți divine,
Speram ca-n noaptea care vine
Să mă primești cu “Hai!”, nu “Uș!”…
Se-ntunecase nițeluș.

Din vol. “Dor de lele”