Calculatorul şi televizorul

S-a iscat dispută mare
Azi, în dormitor;
Vina-ntreagă cred c-o are
Un calculator.
Încrezut şi pus pe sfadă,
Turuie de zor,
Sare, cu scântei grămadă,
Pe-un televizor:
Eşti de modă învechită
- Ţipă-nverşunat -
Ai o viaţă prăpădită,
Şi eşti plafonat.
Ai programe limitate
Şi cu paraziţi,
Nici măcar nu-s up-datate
Şi nu merg pe biţi.
A spus multe vorbe grele,
- Nu s-a încurcat -
Câte-n lună şi în stele,
Pân’ s-a descărcat.
Mai tâziu, televizorul,
Când s-a-ntunecat,
Discuta cu convertorul:
- S-a cam virusat!

Morala:
Şi în lumea cea modernă
Suferă de-acreală
Obiecte de cavernă,
Fără de morală
Şi, cu vorbe-articulate,
Chiar cu raţiune,
Au discuţii animate,
Doar ... sub tensiune.


Din vol. "Parfum ... vesel"

Brotăcelul şi păianjenul     

Un mic brotac priveşte,
Ascuns după o floare,
Spre fiara ce soseşte,
Călcând pe firişoare.
Să iasă, îi e frică,
Să sară, nu-ndrăzneşte,
Iar inima lui mică
Îi bate nebuneşte.
Păianjenul îl vede,
În faţa lui se-opreşte
Şi nu-i vine a crede
Că postul se sfârşeşte.
Începe să-i vorbească,
(I-e frică să nu-l scape)
Vrea să-l ademenească,
Să-i fie mai aproape
Făcând mişcări încete,
Îi pune o-ntrebare:
-Ce-ai vrea să faci, băiete,
În viaţa viitoare?
-Politică, desigur,
Răspunde-ntr-o clipită
Şi nimeni, în mod sigur,
N-o să mă mai înghită.

Morala:
La anumite mese,
Gândeşte-te...ce iese.

Din vol. “Parfum … vesel”

Corbul şi păunul

În mijlocul pădurii, făcându-şi coada roată,
Se agita păunul, să-l vadă lumea toată.
Tot aruncând în juru-i privirea idioată,
Curând, zărește corbul, ce se-odihnea pe-o cioată,
Privind, puţin ironic, la mica lui paradă
Făcându-l să se simtă umil şi, pus pe sfadă.
Pe loc îşi pregăteşte o mică răzbunare,
Legându-se de haina modestă la culoare
A corbului, pe care întreaga lume-l ştie
Din fabula cu vulpea: dovadă de prostie.
- Arăţi cam jalnic astăzi şi eşti precum aceia
Ce caută-n gunoaie, cu plozii şi femeia
Cea jalnică, urâtă, murdară şi scârboasă,
Ceva ce, niciodată, eu nu aş ţine-n casă.
- E clar, nu ştii nimica, te legi de lucruri sfinte,
Tu n-ai s-ajungi, vreodată, femeia mea la minte.

Moral a:
În viaţa animală, ia aminte,
E totul invers: ea e cea cu minte.
Moral b:
Iar dacă-n astă lume bărbatu-i arătos,
E încă o dovadă că ce-am spus e pe dos.

Din vol. “Parfum ... vesel”