Un mic brotac priveşte,
Ascuns după o floare,
Spre fiara ce soseşte,
Călcând pe firişoare.
Să iasă, îi e frică,
Să sară, nu-ndrăzneşte,
Iar inima lui mică
Îi bate nebuneşte.
Păianjenul îl vede,
În faţa lui se-opreşte
Şi nu-i vine a crede
Că postul se sfârşeşte.
Începe să-i vorbească,
(I-e frică să nu-l scape)
Vrea să-l ademenească,
Să-i fie mai aproape
Făcând mişcări încete,
Îi pune o-ntrebare:
-Ce-ai vrea să faci, băiete, 
În viaţa viitoare?
-Politică, desigur,
Răspunde-ntr-o clipită
Şi nimeni, în mod sigur,
N-o să mă mai înghită.

Morala:
La anumite mese,
Gândeşte-te...ce iese.

Din vol. “Parfum … vesel”