Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline
Ce s-au golit, pe rând, în mine,
Creând prin cap un vârtecuș.

Simțeam nevoia de culcuș,
De-o mângâiere, căci – vezi bine! –
Se-ntunecase nițeluș
De-atâtea foste halbe pline.

Cu ochi ce se holbau ghiduș
La super-formele-ți divine,
Speram ca-n noaptea care vine
Să mă primești cu “Hai!”, nu “Uș!”…
Se-ntunecase nițeluș.

Din vol. “Dor de lele”